Bâlbâiala - Simptome, cauze și tratament

Bâlbâiala este o afecțiune care interferează cu capacitatea unei persoane de a vorbi. Această condiție se caracterizează prin repetarea silabelor, propozițiilor, sunetelor sau prelungirea pronunției unui cuvânt. Deși poate fi experimentată de oricine, această afecțiune este mai frecventă la copiii sub 6 ani.

Cauza principală a bâlbâirii nu este cunoscută cu certitudine. Cu toate acestea, se crede că această afecțiune este legată de factori genetici, de creștere sau de stresul emoțional (psihogen). Bâlbâiala poate fi, de asemenea, legată de tulburări ale creierului, nervilor sau mușchilor implicați în vorbire (neurogenă).

La copii, bâlbâiala este normală și poate dispărea de la sine în timp, în unele cazuri, bâlbâiala poate dura până la vârsta adultă cu agravarea simptomelor. Acest lucru poate duce la pierderea încrederii în sine și la perturbarea relațiilor sociale.

Motivși Factori de risc pentru bâlbâială

Cauza exactă a bâlbâirii nu este cunoscută, dar studiile au arătat că bâlbâiala este legată de următorii patru factori:

Factori genetici

Gena specifică care provoacă bâlbâiala nu este încă cunoscută. Cu toate acestea, datele arată că aproape 60% dintre persoanele cu bâlbâială au și un membru al familiei care se bâlbâie.

Creșterea sau dezvoltarea copilului

Bâlbâiala apare în general la copiii sub 5 ani. Acest lucru se întâmplă deoarece limbajul sau abilitățile de vorbire ale copilului nu sunt încă perfecte, așa că este destul de firesc.

Neurogen

Bâlbâiala poate fi cauzată de tulburări ale creierului, nervilor și mușchilor implicați în vorbire. Această afecțiune poate fi cauzată de un accident, poate fi și rezultatul unei boli, cum ar fi un accident vascular cerebral, leziuni cerebrale traumatice sau boala Alzheimer.

Traumă emoțională (psihogenă)

Deși rară, bâlbâiala poate fi legată și de traume emoționale. Această afecțiune apare de obicei la adulții care suferă de stres sever sau anumite boli mintale.

Pe lângă condițiile de mai sus, există mai mulți factori care pot declanșa apariția sau agravarea bâlbâiei, și anume:

  • Gen masculin
  • Vârsta peste 3,5 ani
  • încetinirea creșterii și dezvoltării în copilărie
  • Stresul, de exemplu atunci când este încolțit, forțat să vorbească rapid sau presiune

Simptome de bâlbâială

Simptomele de bâlbâială apar de obicei pentru prima dată când un copil are 18-24 de luni. Pacienții cu bâlbâială au dificultăți în vorbire, care se caracterizează prin următoarele plângeri:

  • Dificultate de a începe cuvinte, fraze sau propoziții
  • Repetarea sunetelor, silabelor sau cuvintelor, de exemplu rostirea cuvântului „eat” cu „ma-ma-ma-eat”
  • Extinderea unui cuvânt sau a sunetului într-o propoziție, de exemplu, numirea cuvântului „băutură” cu „emmmmmm-băutură”
  • Există o pauză când vorbești
  • Prezența unor sunete suplimentare, cum ar fi „um” sau „aaa” în pauzele din timpul vorbirii
  • Tensiune sau rigiditate la nivelul feței și partea superioară a corpului atunci când rostiți un cuvânt
  • Senzație de anxietate înainte de a vorbi

Pe lângă plângerile de mai sus, bâlbâiala provoacă și semne și simptome fizice sub formă de:

  • Buze sau maxilar tremurând
  • Clipirea excesivă a ochilor
  • Mâinile se strâng adesea
  • Mușchii feței se contractă
  • Față rigidă

Simptomele de bâlbâială se pot agrava atunci când pacientul se simte obosit, stresat, grăbit sau chiar prea entuziasmat de ceva. Cu toate acestea, bâlbâiala poate să nu apară atunci când pacientul cântă sau vorbește singur.

Când să mergi la medic

Bâlbâiala care apare la copiii cu vârsta cuprinsă între 2-6 ani este o afecțiune normală. Acesta este un semn că copilul învață să vorbească și se va îmbunătăți odată cu vârsta. Dar dacă durează mult, un copil care se bâlbâie are nevoie de tratament.

Consultați imediat un medic dacă observați că ceva este diferit cu copilul dumneavoastră, cum ar fi:

  • Bâlbâiala durează mai mult de 6 luni sau persistă până când copilul împlinește 5 ani.
  • Bâlbâiala apare împreună cu alte tulburări de vorbire, cum ar fi întârzierile de vorbire.
  • Bâlbâiala este însoțită de tensiune musculară sau copilul pare să aibă dificultăți în a vorbi.
  • Copiilor le este greu să comunice sau să interacționeze cu ceilalți la școală sau în cartier.
  • Copilul are tulburări emoționale sau anxietate, cum ar fi frică sau evitarea situațiilor care îi impun să vorbească.
  • Copilul are dificultăți în a pronunța toate cuvintele.

Diagnosticul bâlbâială

În diagnosticarea bâlbâială, medicul va adresa și va răspunde la întrebări cu părinții pacientului despre istoricul medical al copilului și al familiei, precum și despre interacțiunile sociale ale copilului cu prietenii. În plus, medicul sau terapeutul de vorbire și limbaj va efectua observații asupra pacientului, care includ:

  • Varsta copilului
  • Apariția precoce a simptomelor de bâlbâială
  • Durata simptomelor
  • Comportamentul copilului

Medicul va cere și reclamații din cauza bâlbâiilor experimentate de copii sau părinți în activitățile zilnice. În timp ce vorbește cu copilul tău, medicul va evalua și abilitățile de bâlbâială și limbajul copilului tău.

Tratament pentru bâlbâială

De obicei, bâlbâiala la copii va dispărea pe măsură ce vocabularul și capacitatea copilului de a vorbi crește. În schimb, bâlbâiala care persistă până la vârsta adultă este în general dificil de tratat. Cu toate acestea, există o serie de terapii care pot ajuta persoanele care suferă să-și controleze bâlbâiala.

Tratamentul pentru bâlbâială poate varia, în funcție de vârsta sau starea de sănătate a pacientului. Scopul terapiei este de a dezvolta abilitățile pacientului, cum ar fi:

  • Îmbunătățiți fluența vorbirii
  • Dezvoltați o comunicare eficientă
  • Îmbunătățiți capacitatea de a socializa cu mulți oameni la școală, la serviciu sau în alte medii sociale

Următoarele sunt câteva tipuri de terapie care pot fi făcute pentru a trata bâlbâiala:

Terapie logopedică

Aceasta terapie are ca scop reducerea tulburarilor de vorbire si cresterea increderii pacientului. Terapia logopedică se concentrează pe controlul simptomelor de bâlbâială în timpul vorbirii.

În timpul terapiei logopedice, pacientului i se vor da instrucțiuni pentru a minimiza aspectul bâlbâielii vorbind mai încet, controlând respirația atunci când vorbește și înțelegând când va apărea bâlbâiala. De asemenea, această terapie poate antrena pacienții să gestioneze anxietatea care apare adesea atunci când comunică.

Utilizarea echipamentelor electronice

Pacienții pot folosi echipamente speciale care pot ajuta la îmbunătățirea fluenței. Un instrument care este adesea folosit pentru a controla simptomele de bâlbâială este DAF sau feedback auditiv întârziat.

Acest instrument funcționează prin înregistrarea discursului pacientului și redându-l imediat pacientului la o viteză mai mică. Ascultând înregistrarea de pe acest dispozitiv, pacientul va fi ajutat să vorbească mai încet și mai clar.

Terapie cognitiv comportamentală

Terapia cognitiv-comportamentală își propune să ajute la schimbarea tiparelor de gândire care pot agrava bâlbâiala. În plus, această metodă poate ajuta și pacienții să gestioneze stresul, anxietatea, depresia și nesiguranța care pot declanșa bâlbâiala.

Implicarea altora

Implicarea altor persoane este foarte influentă în procesul de control al bâlbâielii. Înțelegerea modului de a comunica bine cu persoanele cu bâlbâială poate ajuta la îmbunătățirea stării lor. Câteva lucruri care pot fi făcute pentru a comunica eficient cu persoanele cu bâlbâială sunt:

  • Ascultă ce are de spus pacientul. Faceți contact vizual natural cu pacientul în timp ce vorbiți.
  • Evitați să completați cuvintele pe care pacientul dorește să le transmită. Lăsați pacientul să-și termine propoziția.
  • Alegeți un loc liniștit și confortabil pentru a vorbi. Dacă este necesar, aranjați un moment în care pacientul este foarte interesat să spună ceva.
  • Evitați să reacționați negativ atunci când bâlbâiala reapare. Faceți corecturi cu blândețe și lăudați pacientul atunci când își transmite fluent punctul de vedere.

Când vorbește cu pacientul, cealaltă persoană este sfătuită să vorbească încet. Acest lucru se datorează faptului că persoanele cu bâlbâială vor urma inconștient viteza de vorbire a celeilalte persoane.

Dacă cealaltă persoană vorbește încet, persoana care se bâlbâie va vorbi și ea încet, astfel încât să își poată transmite mai fluent punctul de vedere.

Complicațiile bâlbâială

Nu există dovezi că bâlbâiala poate provoca complicații sub forma altor boli. Complicațiile care apar frecvent din cauza acestei afecțiuni sunt:

  • Tulburări în comunicarea cu ceilalți
  • Fobie sociala
  • Tendința de a evita activitățile care implică vorbirea
  • Pierderea rolului în școală, muncă și reședință
  • Bullying sau intimidare de la alte persoane
  • Încredere în sine scăzută

Prevenirea bâlbâială

Bâlbâiala nu poate fi prevenită. Cu toate acestea, dacă copilul dumneavoastră sau dumneavoastră aveți simptome sau factori care vă cresc riscul de bâlbâială, consultați un medic cât mai curând posibil. Dacă bâlbâiala este detectată devreme și tratată prompt, progresia bolii poate fi încetinită și complicațiile pot fi prevenite.


$config[zx-auto] not found$config[zx-overlay] not found