Condiții care necesită resuscitarea nou-născutului

Resuscitarea nou-născutului se efectuează în general atunci când copilul are dificultăți de respirație singur la scurt timp după naștere. Această afecțiune poate fi experimentată de bebeluși din cauza diverselor lucruri, de la suferința de anumite afecțiuni până la dificultăți de adaptare la mediul din afara uterului.

Resuscitarea cardiopulmonară este una dintre tehnicile importante de tratament medical în condiții de urgență, cum ar fi stopul cardiac, insuficiența respiratorie și coma. Această acțiune are ca scop menținerea circulației sângelui și a necesarului suficient de oxigen în organism.

Resuscitarea poate fi făcută oricui are nevoie, inclusiv nou-născuților. La naștere, bebelușii intră într-o perioadă de tranziție pentru a putea respira singuri. Cu toate acestea, există unele afecțiuni care fac copilul să aibă dificultăți de respirație și necesită resuscitare.

Când este necesară resuscitarea nou-născutului?

Nou-născuții vor fi supuși, în general, mai multor examinări de către un medic. Examenul nou-născutului include un examen fizic și un examen APGAR. Examinarea urmărește să determine dacă starea copilului este sănătoasă și aptă.

Dacă arăți că nu răspunde, șchiopătează, nu răspunde, lipsește respirația sau chiar nu respiri, nou-născutul va avea de obicei nevoie de resuscitare. În plus, există câțiva alți factori care fac ca un nou-născut să necesite resuscitare, inclusiv:

  • Bebelușii a căror stare este afectată de tulburări ale sarcinii, cum ar fi cordonul ombilical încurcat și desprinderea placentară
  • Bebelușii născuți prematur, adică născuți înainte de 37 de săptămâni de gestație
  • Bebeluş născut în culise
  • Gemenii
  • Bebelușii născuți cu probleme respiratorii, de exemplu din cauza aspirației de meconiu

Pași pentru resuscitare la nou-născuți

Când se naște un nou copil, medicii și asistentele sau moașele vor usca și înveli corpul copilului și vor menține temperatura corpului caldă. După aceea, medicul va observa și monitoriza starea copilului. Dacă este necesar, medicul poate oferi copilului oxigen.

În timpul observării, medicul va verifica respirația bebelușului, mișcarea, nivelul de conștiență și modificările culorii pielii. Dacă din rezultatele monitorizării se constată că starea bebelușului necesită resuscitare, de exemplu dacă valoarea APGAR a bebelușului este scăzută, se vor întreprinde următoarele acțiuni:

  • Oferirea de stimulare sau stimulare pentru a provoca copilul să respire singur
  • Realizarea respirației artificiale prin nasul și gura bebelușului
  • Compresie sau apăsare constantă a pieptului bebelușului pentru a stimula inima și a îmbunătăți circulația sângelui copilului
  • Administrarea de medicamente pentru a ajuta la restabilirea stării copilului, dacă este necesar

Dacă nou-născutul încă nu poate respira spontan, în ciuda faptului că primește resuscitare, medicul va intuba copilul pentru a oferi respirații de salvare. După aceea, copilul trebuie tratat în NICU, mai ales dacă starea lui este slabă și instabilă după resuscitare.

Medicii pot efectua, de asemenea, aspirarea lichidului sau a meconiului din gura bebelușului, în special la sugarii care sunt suspectați că au probleme sau că au oprit respirația din cauza sufocării sau asfixiei meconiului.

Resuscitarea nou-născuților este o acțiune importantă întreprinsă de pediatri sau medicii generaliști pentru a ajuta nou-născuții care au dificultăți de respirație. Dacă mai aveți întrebări despre resuscitarea nou-născutului, puteți consulta un medic pentru explicații suplimentare.


$config[zx-auto] not found$config[zx-overlay] not found